Un laptop care nu mai pornește sau o imprimantă fără piese de schimb ajung, mai devreme sau mai târziu, în orice firmă. Felul în care te desparți de ele contează mai mult decât pare și poate face diferența la un control.
Ce înseamnă DEEE pentru o firmă
Prescurtarea DEEE desemnează deșeurile de echipamente electrice și electronice, adică orice aparat care funcționează cu curent electric sau cu baterii și a ajuns la capătul vieții utile. Pentru o firmă, categoria este mai largă decât s-ar crede: nu vorbim doar despre calculatoare și telefoane, ci și despre corpuri de iluminat, frigidere din bucătăria de birou, case de marcat, scanere sau unelte electrice folosite în producție.
Motivul pentru care aceste deșeuri au un regim special ține de compoziția lor. Multe echipamente conțin substanțe periculoase precum mercur, plumb, cadmiu, freoni sau uleiuri, iar altele includ materiale valoroase care pot fi recuperate: cupru, aluminiu, metale prețioase din plăcile electronice. Tratate corect, ele redevin materii prime. Abandonate sau dezmembrate improvizat, contaminează solul și apa.
Echipamentele folosite în mod obișnuit de o firmă se încadrează în mai multe grupe, iar cele mai frecvente, întâlnite aproape în orice companie, sunt:
- echipamente IT și de telecomunicații, cum ar fi laptopuri, servere, routere și imprimante;
- aparate de răcire și climatizare, care conțin agenți frigorifici;
- lămpi fluorescente și alte surse de iluminat cu mercur;
- ecrane, monitoare și televizoare;
- unelte electrice, echipamente de laborator și aparatură medicală;
- aparate electrocasnice mici din spațiile comune ale angajaților.
Din punct de vedere al clasificării, codurile din Lista europeană a deșeurilor diferă în funcție de proveniență și de conținutul periculos. Echipamentele provenite din activitatea economică se încadrează, de regulă, la grupa 16 02, de exemplu 16 02 13* pentru echipamente cu componente periculoase sau 16 02 14 pentru celelalte. Asteriscul semnalează deșeul periculos, iar o încadrare greșită se propagă în toate documentele ulterioare.
Un alt aspect adesea ignorat: un echipament devine deșeu din momentul în care firma decide că nu îl mai folosește și vrea să se debaraseze de el. Un monitor ținut ani de zile într-o magazie, „pentru orice eventualitate”, rămâne tot o problemă de gestiune, chiar dacă nimeni nu l-a declarat oficial deșeu.
Distincția contează și pentru că legislația separă DEEE provenite din gospodării de cele provenite de la utilizatori profesionali. Echipamentele similare celor casnice, chiar dacă sunt folosite într-un birou, pot urma în anumite situații aceleași circuite de colectare, însă firma rămâne răspunzătoare pentru predarea lor documentată și pentru alegerea unui colector autorizat.
Obligațiile deținătorului de echipamente uzate
Cadrul general este stabilit de Ordonanța de urgență nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, care impune oricărui producător sau deținător de deșeuri să le gestioneze fără a pune în pericol sănătatea oamenilor și mediul. Pentru echipamentele electrice și electronice există și reglementări speciale, OUG nr. 5/2015, care detaliază modul de colectare, tratare și reciclare a acestora.
Concret, o firmă care deține DEEE nu are voie să le arunce împreună cu deșeurile municipale, să le abandoneze sau să le vândă unor persoane neautorizate. Predarea se face doar către operatori autorizați pentru colectarea sau tratarea acestor deșeuri ori, în anumite cazuri, către distribuitori și producători care au organizat sisteme de preluare.
Principalele obligații care revin, în mod obișnuit, unei companii sunt:
- colectarea separată a echipamentelor scoase din uz, fără amestecarea lor cu alte deșeuri;
- depozitarea temporară într-un spațiu protejat, care să nu permită spargerea sau scurgerea substanțelor;
- predarea exclusiv către operatori care dețin autorizație de mediu valabilă pentru codurile respective;
- păstrarea documentelor care dovedesc predarea și trasabilitatea deșeurilor;
- ținerea evidenței gestiunii deșeurilor, cu înregistrarea cantităților generate și predate;
- raportarea datelor către autoritățile de mediu, atunci când activitatea firmei o cere.
Evidența este partea pe care multe companii o tratează superficial, deși este verificată la controale. Cantitățile trebuie să corespundă între documentele de casare, actele de transport și registrele interne. Dacă nu ai pe cineva în firmă care să urmărească aceste date, serviciile de evidență a gestiunii deșeurilor și raportare te pot scuti de neconcordanțe care atrag observații din partea comisarilor de mediu.
Obligațiile diferă în funcție de profilul companiei. Un birou de contabilitate care schimbă câteva calculatoare la câțiva ani are o situație mult mai simplă decât un service auto, un spital sau o fabrică ce generează constant echipamente uzate. Cei care introduc pe piață echipamente electrice, ca producători sau importatori, au în plus responsabilități extinse privind finanțarea colectării și atingerea țintelor anuale.
Garda Națională de Mediu verifică frecvent modul de gestionare a deșeurilor periculoase, iar lipsa documentelor de predare se numără printre constatările frecvente. Sancțiunile se aplică persoanei juridice și pot fi însoțite de măsuri de remediere, așa că ordinea în acte este la fel de importantă ca predarea propriu-zisă.
Pașii unei predări corecte

Procesul începe în contabilitate, nu în depozit. Echipamentele înregistrate ca mijloace fixe sau obiecte de inventar trebuie scoase din gestiune printr-o decizie internă și printr-un proces-verbal de casare, întocmit de o comisie numită de conducerea firmei. Abia după acest moment aparatul poate fi tratat ca deșeu.
Ordinea firească a etapelor arată, de regulă, astfel:
- inventarierea echipamentelor scoase din uz și stabilirea codurilor de deșeu potrivite;
- întocmirea documentelor de casare și scoaterea bunurilor din evidența contabilă;
- ștergerea sigură a datelor de pe calculatoare, telefoane, servere și imprimante cu memorie internă;
- alegerea unui operator autorizat și verificarea autorizației de mediu a acestuia;
- predarea efectivă, însoțită de documentele de transport și de formularele specifice deșeurilor periculoase;
- arhivarea dovezilor de predare și actualizarea evidenței deșeurilor.
Verificarea operatorului este pasul care se sare cel mai des. Nu este suficient ca firma colectoare să aibă un nume cunoscut sau un preț bun. Cere copia autorizației de mediu valabile și verifică dacă include exact codurile de deșeu pe care le predai și tipul de activitate, colectare sau tratare. Un operator autorizat doar pentru deșeuri nepericuloase nu poate prelua legal un frigider sau lămpi cu mercur.
Ștergerea datelor ține mai mult de protecția informațiilor decât de mediu, dar o firmă prudentă nu o ignoră. Hard diskurile pot conține date despre clienți, salariați sau contracte, iar obligațiile impuse de GDPR rămân în vigoare și după ce echipamentul a părăsit sediul. Unii operatori oferă distrugere certificată a suporturilor de date, cu proces-verbal separat.
La predare, documentul esențial este cel care atestă cantitatea și codul deșeului preluat, semnat de ambele părți. Pentru deșeurile periculoase, transportul se face cu formular de încărcare-descărcare, iar firma generatoare trebuie să primească înapoi exemplarul confirmat. Fără acest document, ai doar declarația verbală că echipamentele au ajuns unde trebuia.
Pentru volume mici, cum ar fi un singur aparat electrocasnic, poți folosi și varianta returnării la distribuitor, care este obligat să preia gratuit un echipament vechi atunci când cumperi unul nou, de tip echivalent. Marii retaileri de electronice au, în plus, puncte de colectare pentru aparatele foarte mici, preluate fără obligația unei cumpărături. Păstrează și în acest caz un document de preluare.
Greșeli care complică predarea
Chiar și firmele atente la mediu fac, uneori, alegeri care par practice pe moment, dar devin problematice la primul control. Cele mai multe nu pornesc din rea-voință, ci din grabă sau din lipsa unei persoane care să coordoneze gestiunea deșeurilor.
Situațiile întâlnite cel mai des în practică includ:
- predarea echipamentelor către colectori informali, fără autorizație și fără documente;
- dezmembrarea aparatelor în interiorul firmei pentru recuperarea cuprului sau a pieselor;
- depozitarea ani de zile a echipamentelor defecte în subsoluri sau magazii;
- încadrarea tuturor DEEE la un singur cod, indiferent de conținutul periculos;
- lipsa concordanței dintre procesul-verbal de casare și cantitățile predate;
- donarea echipamentelor nefuncționale, care ascunde de fapt o eliminare de deșeuri.
Dezmembrarea este cea mai riscantă dintre ele. Tratarea DEEE presupune autorizare specială, pentru că extragerea freonilor, a condensatorilor sau a tuburilor cu mercur trebuie făcută controlat. Un angajat care desface un compresor cu șurubelnița se expune pe el însuși, iar firma își asumă o activitate neautorizată.
Donarea poate fi o soluție bună pentru echipamentele încă funcționale, care pot primi o a doua viață în școli sau organizații. Ea trebuie însă documentată ca transfer de bunuri, nu ca predare de deșeuri. Un laptop fără baterie, cu placa de bază arsă, nu devine resursă doar pentru că a fost oferit gratuit.
Încă o capcană apare la schimbarea sediului sau la renovări, când echipamentele vechi ajung în containerul de moloz al constructorului. Chiar dacă firma de construcții se ocupă de transport, deșeurile electrice nu se amestecă cu cele din construcții și demolări, iar responsabilitatea pentru proveniența lor rămâne la cel care le-a generat.
O practică utilă este programarea unei predări anuale sau semestriale, sincronizată cu inventarierea. Astfel, echipamentele nu se acumulează, documentele se întocmesc la timp, iar evidența deșeurilor reflectă realitatea. Pentru firmele cu mai multe puncte de lucru, un responsabil intern sau un consultant extern simplifică mult coordonarea.
Dacă vrei să știi exact ce coduri se potrivesc echipamentelor tale, ce documente trebuie păstrate sau cum să pregătești o predare fără surprize, scrie-ne. Echipa EnviroCons îți poate verifica situația actuală și te poate ajuta să pui ordine în evidența deșeurilor, astfel încât următorul control să decurgă liniștit.



