Fraud Blocker

Cine răspunde de deșeurile din construcții și demolări pe un șantier?

Excavator care încarcă pământ și moloz pe un șantier

Sursa foto

Pe orice șantier, la câteva zile de la începerea lucrărilor, apare aceeași imagine: moloz adunat lângă gard, resturi de cofraje, bucăți de armătură, saci de ciment goi și ambalaje de la materialele livrate. Toată lumea le vede, dar puțini se întreabă cine trebuie să le declare, să le depoziteze corect și să le predea unui operator autorizat. Întrebarea devine urgentă abia când apare un control al Gărzii de Mediu sau o sesizare din partea vecinilor.

Răspunsul nu este întotdeauna evident, pentru că într-un proiect de construcție sunt implicate mai multe părți. Beneficiarul deține autorizația de construire și terenul, constructorul general coordonează execuția, subcontractorii realizează lucrări specializate, iar transportatorii și operatorii de deșeuri preiau materialele la finalul lanțului. La acestea se adaugă dirigintele de șantier, care urmărește execuția, dar nu preia obligațiile legale privind deșeurile. Fiecare are un rol, iar legea nu lasă loc pentru ideea comodă că responsabilitatea se dizolvă undeva între ei.

În practică, confuzia apare din trei surse. Prima este lipsa unor clauze clare în contractele de execuție, care să precizeze cine se ocupă de deșeuri și cine suportă costurile. A doua ține de presupunerea că operatorul care ridică containerul preia automat și toate obligațiile legale. A treia este tratarea molozului ca pe un material fără importanță, care poate fi folosit oriunde la umplutură sau depozitat temporar pe un teren liber.

Toate aceste presupuneri pot costa. Deșeurile din construcții și demolări reprezintă unul dintre cele mai mari fluxuri de deșeuri la nivel european, iar autoritățile urmăresc tot mai atent trasabilitatea lor, de la locul în care sunt generate până la instalația care le reciclează sau le elimină. Un șantier care nu poate demonstra unde au ajuns câteva sute de tone de moloz are o problemă reală, chiar dacă lucrările propriu-zise au fost executate impecabil.

Vestea bună este că responsabilitățile pot fi stabilite clar încă de la început, dacă se cunosc noțiunile de bază: cine este producătorul deșeurilor, cine devine deținătorul lor la un moment dat și ce documente dovedesc gestionarea corectă. Mai departe explicăm cum se aplică aceste noțiuni pe un șantier real, ce prevede legislația în vigoare și cum se pot împărți sarcinile între beneficiar, constructor și subcontractori, fără goluri sau suprapuneri.

Ce prevede legea pentru producător și deținător

Cadrul general este stabilit de OUG 92/2021 privind regimul deșeurilor, care a transpus în legislația națională cerințele europene revizuite în domeniu. Actul normativ definește producătorul de deșeuri drept persoana a cărei activitate generează deșeuri, iar deținătorul drept producătorul sau persoana care are deșeurile în posesie. Pe un șantier, aceste roluri pot aparține aceleiași firme sau pot fi împărțite între mai multe entități.

De regulă, firma care execută efectiv lucrările este considerată producătorul deșeurilor, pentru că activitatea ei le generează. Beneficiarul nu este însă absolvit de orice răspundere. În calitate de titular al autorizației de construire și de proprietar al terenului, el trebuie să se asigure că deșeurile sunt gestionate conform condițiilor din autorizație și că nu rămân abandonate pe amplasament după finalizarea lucrărilor.

Un principiu important este că producătorul sau deținătorul inițial nu scapă de obligații prin simpla predare a deșeurilor. Predarea trebuie făcută exclusiv către operatori economici autorizați pentru colectarea, transportul sau tratarea codurilor respective. Dacă deșeurile ajung la o firmă fără autorizație, iar aceasta le abandonează pe un teren viran, răspunderea se poate întoarce către cel care le-a predat.

Legislația impune și colectarea separată a deșeurilor din construcții și demolări, cel puțin pe următoarele fracții:

  • Lemn;
  • Fracții minerale, precum beton, cărămizi, țigle, ceramică și piatră;
  • Metal;
  • Sticlă;
  • Plastic;
  • Ipsos.

Pe lângă separare, există și o țintă de valorificare: deținătorii trebuie să asigure pregătirea pentru reutilizare, reciclarea și alte operațiuni de valorificare materială pentru minimum 70% din masa deșeurilor nepericuloase provenite din construcții și demolări, exclusiv pământul și pietrele necontaminate. Pentru a demonstra atingerea acestui procent, este nevoie de cântăriri, documente de predare și o evidență a gestiunii deșeurilor ținută lunar, pe coduri.

Deșeurile periculoase, cum ar fi materialele cu azbest, resturile de vopsele și solvenți sau solul contaminat cu produse petroliere, au un regim mai strict. Ele nu se amestecă cu restul molozului, se depozitează temporar în recipiente sau zone care previn scurgerile și se predau doar operatorilor autorizați pentru codurile respective, însoțite de documentele de transport cerute de lege.

Încadrarea corectă pe coduri, conform Listei europene a deșeurilor, este punctul de plecare pentru toate aceste operațiuni. Un cod greșit poate duce la predarea către un operator care nu are dreptul să trateze deșeul respectiv.

Cum se împart sarcinile pe șantier

Încărcător care transportă deșeuri într-o stație de tratare

Sursa foto

Cea mai sigură cale de a evita disputele este ca responsabilitățile să fie scrise clar înainte de primul transport de moloz. Contractul de execuție ar trebui să precizeze cine are calitatea de producător pentru fiecare categorie de deșeuri, cine contractează operatorul autorizat și cine plătește transportul și tratarea. O formulare generală de tipul „antreprenorul va păstra curățenia pe șantier” nu acoperă obligațiile legale.

Când pe șantier lucrează mai mulți subcontractori, se întâlnesc de obicei două modele. În primul, constructorul general centralizează toate deșeurile, organizează zona de depozitare temporară și ține o singură evidență. În al doilea, fiecare subcontractor își gestionează propriile deșeuri: instalatorul se ocupă de țevi și ambalaje, iar echipa de finisaje de resturile de gips-carton și de recipientele de vopsea.

Ambele variante funcționează dacă regulile sunt cunoscute de toți. Problemele apar când un subcontractor aruncă resturile în containerul general fără să anunțe, iar codurile și cantitățile nu mai corespund cu evidența. Un plan simplu de gestionare a deșeurilor pentru șantier, agreat la început și comunicat tuturor echipelor, previne majoritatea acestor situații.

Un astfel de plan sau contract ar trebui să cuprindă cel puțin următoarele elemente:

  • Desemnarea clară a producătorului pentru fiecare tip de deșeu generat;
  • Amplasarea și marcarea zonelor de depozitare temporară, pe fracții;
  • Lista operatorilor autorizați implicați și codurile acceptate de fiecare;
  • Persoana responsabilă de evidența lunară și de arhivarea documentelor;
  • Modul de intervenție dacă apar deșeuri periculoase neprevăzute, precum azbestul;
  • Repartizarea costurilor și a eventualelor sancțiuni între părți.

În cazul demolărilor, pasul suplimentar este inventarierea materialelor înainte de începerea lucrărilor. Clădirile vechi pot conține plăci din azbociment, izolații cu fibre minerale periculoase sau elemente tratate chimic. Identificate din timp, acestea pot fi îndepărtate separat, fără să contamineze tonele de beton și cărămidă care altfel ar putea fi reciclate.

Persoanele fizice care își renovează locuința și apelează la o firmă specializată pot stabili prin contract ca firma să preia gestionarea molozului. Dacă lucrează pe cont propriu, trebuie să predea deșeurile operatorului de salubrizare din localitate sau unui operator autorizat, conform regulilor stabilite de autoritatea locală, nu să le lase lângă containerele de gunoi menajer.

Pentru beneficiarii persoane juridice, verificarea periodică a modului în care constructorul respectă aceste reguli este o formă simplă de protecție.

Ce verifică autoritățile la un control

Un control al Gărzii de Mediu pe un șantier pornește de obicei de la ce se vede: containere amestecate, moloz depozitat direct pe sol, deșeuri arse sau aruncate în afara amplasamentului. Inspectorii cer apoi documentele care arată traseul deșeurilor, iar aici se face diferența între o firmă organizată și una care improvizează.

Dosarul minim al producătorului ar trebui să includă evidența lunară pe coduri de deșeuri, contractele cu operatorii autorizați, copii ale autorizațiilor acestora, documentele de transport și formularele de predare, precum și dovezile că deșeurile au ajuns la o instalație de tratare. Pentru deșeurile periculoase se adaugă documentele specifice de însoțire a transportului.

Cântărirea contează mai mult decât pare. Estimările de tipul „aproximativ zece containere” nu sunt suficiente pentru raportări și nici pentru a demonstra ținta de valorificare. Bonurile de cântar emise de operator sau de stația de sortare oferă cifre verificabile, care pot fi reconciliate ușor cu evidența internă.

Sancțiunile pentru abandonarea deșeurilor, amestecarea celor periculoase cu cele nepericuloase sau predarea către persoane neautorizate sunt prevăzute în aceeași ordonanță și pot fi aplicate atât producătorului, cât și deținătorului. Pe lângă amendă, firma poate fi obligată să recupereze și să elimine pe cheltuiala sa deșeurile ajunse în locuri nepermise, ceea ce depășește adesea costul unei gestionări corecte de la început.

Documentele despre deșeuri sunt utile și la recepția lucrărilor. Beneficiarii atenți le solicită constructorului înainte de semnarea procesului-verbal, tocmai pentru a nu rămâne cu întrebări fără răspuns în cazul unei verificări ulterioare. Pentru constructor, un dosar complet devine un argument de seriozitate în fața clienților și la licitațiile în care criteriile de mediu cântăresc tot mai mult.

Răspunderea pentru deșeurile de pe un șantier este, prin urmare, una împărțită, dar nu difuză: fiecare parte trebuie să știe exact ce îi revine și să poată dovedi asta pe hârtie. Cu roluri stabilite din contract, colectare separată și evidență actualizată, un control devine o simplă verificare de rutină.

Dacă vrei să clarifici cine are calitatea de producător în proiectul tău, cum încadrezi corect deșeurile pe coduri sau cum organizezi evidența pentru un șantier aflat în desfășurare, scrie-ne. Echipa EnviroCons te poate ajuta să pui în ordine documentele înainte ca ele să fie cerute la control.

Mai multe articole

Ai nevoie de ajutor? Scrie-ne:

Gasesti utila informatia? Impartaseste-o cu prietenii pe canalele tale favorite:
Facebook
Twitter
LinkedIn
Reddit
Email
Telegram
WhatsApp
Pinterest

Cu Ce Te Putem Ajuta?

Care este problema de mediu cu care te confrunti? Scrie-ne aici un mesaj scurt:

Apartament

fii mereu informat!

Aboneaza-te pentru a primi continut exclusiv si notificari cand apar modificari in legislatia de mediu.