Mecanismul de Ajustare a Carbonului la Frontieră (CBAM), introdus de Uniunea Europeană (UE), reprezintă una dintre cele mai ambițioase inițiative de reglementare a emisiilor de carbon la nivel global. Scopul său principal este de a preveni „relocarea emisiilor de carbon” – fenomenul prin care companiile mută producția în țări cu reglementări climatice mai puțin stricte pentru a reduce costurile, perpetuând astfel poluarea.
Dar, în timp ce CBAM este conceput pentru a susține tranziția verde a Europei, impactul său asupra țărilor în curs de dezvoltare ridică întrebări esențiale: este acest mecanism un obstacol în calea dezvoltării economice sau o oportunitate de transformare durabilă?
Ce este CBAM și cum funcționează?
CBAM impune un preț asupra emisiilor de CO₂ asociate cu anumite bunuri importate în UE, cum ar fi oțelul, cimentul, aluminiul, îngrășămintele și energia electrică.
Practic, importatorii din UE trebuie să achiziționeze „certificate CBAM” pentru a acoperi emisiile de carbon încorporate în produsele pe care le aduc din afara spațiului comunitar. Aceasta creează o paritate între producătorii din UE, care plătesc deja taxe de carbon prin Schema de Comercializare a Emisiilor (ETS), și cei din țările terțe.
Pentru multe economii emergente, CBAM reprezintă o provocare semnificativă. Aceste state depind adesea de exporturi de produse cu o amprentă de carbon ridicată, iar costurile suplimentare generate de CBAM le pot reduce competitivitatea pe piața europeană.
În plus, capacitatea lor de a investi în tehnologii verzi este limitată de resurse financiare restrânse și de infrastructuri inadecvate.
CBAM ca obstacol: argumente esențiale
CBAM ridică provocări semnificative pentru țările în curs de dezvoltare, afectând competitivitatea economică și expunând vulnerabilități structurale. Deși vizează reducerea emisiilor globale, acest mecanism poate accentua inechitățile economice, generând costuri suplimentare pentru exportatori și dificultăți în adaptarea la noile cerințe de mediu.
- Costuri economice ridicate: Exportatorii din țările în curs de dezvoltare vor trebui fie să plătească taxe de carbon mai mari, fie să investească în tehnologii de reducere a emisiilor, ambele opțiuni fiind costisitoare.
- Inechități în tranziția verde: CBAM riscă să accentueze decalajele dintre Nordul global, care dispune de tehnologii și resurse financiare pentru a susține tranziția verde, și Sudul global, care încă se luptă cu probleme de bază precum accesul la energie sau infrastructură deficitară.
- Riscul de reducere a exporturilor: Unele țări ar putea pierde accesul competitiv la piețele europene, ceea ce ar afecta locurile de muncă și veniturile naționale, în special în economiile care depind de exporturile industriale.
Afla cum EnviroCons te poate ajuta sa iti indeplinesti toate obligatiile de mediu, corect si la timp:
Gestiune Deseuri
Intocmim evidentele si depunem la termen raportarile periodice pentru deseurile generate (APM, ANPM, MEC)
Autorizatii & Vize
Oferim solutii optime pentru obtinere sau revizuire autorizatii de mediu si asiguram viza anuala in timp util.
Declaratii AFM & OIREP
Facem calculele, propunem solutiile de optimizare costuri si depunem declaratiile/raportarile necesare.
CBAM ca oportunitate: perspective optimiste
Deși CBAM implică provocări evidente, el poate fi și un catalizator pentru schimbare:
- Stimularea inovației verzi: Presiunea de a reduce emisiile poate încuraja investițiile în tehnologii curate și eficiente energetic, ceea ce ar putea spori competitivitatea pe termen lung.
- Acces la piețe premium: Producătorii care reușesc să-și decarbonizeze procesele vor beneficia de un avantaj competitiv pe piețele internaționale, unde cererea pentru produse sustenabile este în creștere.
- Finanțare internațională pentru tranziția verde: CBAM poate stimula fluxurile de finanțare climatică din partea UE și a altor actori internaționali către țările în curs de dezvoltare, pentru a sprijini decarbonizarea industriilor.
Cum pot țările în curs de dezvoltare să transforme CBAM într-o oportunitate?
Pentru a transforma această provocare într-o oportunitate, este esențial ca guvernele, sectorul privat și organizațiile internaționale să colaboreze strâns:
- Dezvoltarea politicilor naționale de decarbonizare: Țările în curs de dezvoltare ar trebui să elaboreze strategii naționale de reducere a emisiilor, adaptate contextului local, care să sprijine sectoarele vulnerabile. În acest context, în România, reglementări precum Ordonanța de Urgență nr. 92 din 19 august 2021 privind regimul deșeurilor pot oferi un cadru legal solid pentru gestionarea sustenabilă a resurselor și reducerea impactului asupra mediului, sprijinind astfel obiectivele de decarbonizare.
- Investiții în energie regenerabilă: Tranziția către surse de energie curată (solar, eolian, hidroelectric) poate reduce dependența de combustibili fosili și poate diminua amprenta de carbon a produselor exportate.
- Parteneriate internaționale: Colaborarea cu UE și alte organizații internaționale pentru a obține sprijin tehnic și financiar este crucială. Mecanismele de finanțare climatică, cum ar fi Fondul Verde pentru Climă, pot juca un rol important.
- Transfer de tehnologie: Accesul la tehnologii curate și eficiente energetic poate accelera tranziția și poate reduce costurile asociate decarbonizării.
Responsabilitatea Uniunii Europene: un parteneriat echitabil
Deși CBAM este o inițiativă a UE, responsabilitatea pentru o tranziție echitabilă nu ar trebui să revină exclusiv țărilor în curs de dezvoltare. UE ar putea să:
- Oferă asistență tehnică și financiară pentru a ajuta economiile vulnerabile să-și decarbonizeze industriile.
- Promoveze politici de sprijin și excepții temporare pentru țările cel mai puțin dezvoltate, oferindu-le timp pentru a se adapta.
- Faciliteze transferul de tehnologie și schimbul de bune practici pentru a sprijini transformarea sustenabilă.
CBAM este, fără îndoială, o provocare majoră pentru țările în curs de dezvoltare, dar nu este un drum fără ieșire. În loc să fie perceput exclusiv ca o barieră, el poate deveni un catalizator pentru modernizarea economică și pentru integrarea în economia globală a viitorului – una sustenabilă și eficientă energetic.
Cheia transformării constă în modul în care guvernele și companiile din aceste țări răspund provocării: fie prin rezistență și stagnare, fie prin inovație, adaptare și parteneriate strategice.
În final, tranziția verde nu este doar o obligație climatică, ci și o oportunitate de a construi economii mai reziliente, mai competitive și mai pregătite pentru provocările secolului XXI.
